În loc de prefaţă

Viaţa fiecăruia dintre noi este o poveste, fie ea de dragoste sau tragică, plină de ierni topite sub căldura inimii sau de lacrimi ce îngheaţă la marginea pleoapei. Un lucru e cert: suntem datori să găsim licoarea magică ce preschimbă povestea noastră într-una de adormit copii…

bl

 

14 gânduri despre „În loc de prefaţă”

  1. Ai atât de multă dreptate…

  2. La fel de bine este să ştim cum să rămânem veşnic copii…
    Cu bucurie-n glasul tastaturii, constat că în ce te priveşte nu există motive de ingrjijorare. Poza pe care ai ales-o, la care adaug şi boder-ul, arată cât se poate de clar candoarea şi gingăşia din sufletul tău.
    Într-o notă amuzantă, mereu am considerat că momentul în care voi fi cu adevărat un om matur, va fi cel mai trist eveniment al vieţii mele. Sper totuşi să nu se întâmple vreodată. 🙂 Printre altele, aş pierde plăcerea cu care privesc poze precum cea pe care ai ales-o pentru „About”-ul tău…

  3. Eu cred ca niciodata copilul din noi nu moare.Se ascunde doar dupa o masca a maturitatii pe care unii o afiseaza ca expresie a experientelor traite, iar altii sunt doar inhibati de societate in a-si dezvalui fata inocenta, plina de puritate, asa ca prefera sa para ceea ce nu sunt.
    In ceea ce ma priveste, daca tot suntem la sectiunea „About”, momentele in care dau dovada de maturitate oscileaza cu cele de naivitate.Daca ai fost atent, in Chapter 1 am si descris acest caracter dublu al personalitatii mele.
    Cum sunt o fire analitica, imi place sa observ si sa tac.Asa am remarcat faptul ca in special barbatii dau dovada de o maturitate tarzie, nu isi pierd acel neastampar caracteristic tineretii, si, din punctul meu de vedere, fac foarte bine! In schimb, femeile prefera acea „masca” de care am pomenit mai sus, iar aici imi vine in minte replica Otiliei din romanul lui Calinescu:”Noi, femeile, traim cu adevarat doar cinci – sase ani” (bine, in cazul romanului, vorbele protagonistei se refereau la cu totul altceva).
    Inchei printr-un alt citat care imi place mie mult: „Tineretea se invata si, prin urmare, stralucita este acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate” (G. Calinescu).
    Sper ca ti-am insuflat inca multi ani de tinerete de acum incolo! 🙂

    • qatalin a spus:

      Nu eşti singura ‘lovită’ de dualitatea personalităţii. Cred că în lipsa schizofreniei, aş fi un om mai sărac sufleteşte…chiar dacă exacerbarea ar însemna deja un caz clinic. 😛
      Din felul cum descrii propria ta analiză şi capacitatea de dedublare (pe care şi eu o încerc deseori), am tendinţa să cred că jinduieşti într-o măsură mai mică sau mai mare, după felul copilăros (aproape ‘ignorant’) în care băieţii/bărbaţii îşi duc existenţa. ‘Masca’ despre care vorbeşti îmi lasă această impresie. Dacă ar fi să fac un calcul simplu şi cinic, s-ar naşte întrebarea: ce este de preferat – să fiu un ‘prost’ fericit, sau un ‘deştept’ trist? Aş tinde spre tristeţea deşteptului, dar cum ‘ignorance îs bliss’ nu-mi iese deloc din cap, caut un fel de balanţă echitabilă între cele două…dacă s-o putea.
      Superb citatul din G. Calinescu. Cât despre ce-a spus Otilia, să ştii că uneori e valabil şi în cazul bărbaţilor. 😉
      Da, fii sigură că descoperindu-te mi s-a adâncit convingerea că lumea visării este singura cale. Aşa că, şi dacă o să trăiesc 100 de ani, tot tânăr o să mor. Mulţumesc! 🙂

      • Ma bucur sa aflu ca nu sunt singura in cauza! 😀

        Cum reusesti tu sa citesti oamenii, mai Cata, mai…
        Da, m-ai nimerit de data asta.Recunosc, tanjesc dupa prezenta barbatilor (bine, anumit tip de barbati) si cand spun asta nu ma refer la vreo dorinta intima – nicidecum! Daca as fi avut un frate, totul ar fi mai limpede acum, as intelege natura voastra misterioasa.In schimb, in prezenta sexului tare sunt precum copiii cand se uita la desene animate. 😀 Pur si simplu, simt cum raman intepenita, fascinata de orice miscare smechereasca, orice vorba cu doua taisuri.Poate gresesc, dar am impresia ca voi, barbatii, aveti un atu: prin stilul vostru popular va faceti mai repede placuti si…iertati.
        Vai, ce mult mi-ar fi placut sa fiu baiat! 🙂

        Ma coplesesti! Parca ma dor degetele la cate „multumesc-uri” trebuie sa iti ofer! Te imbratisez! 🙂

  4. Suntem poveste, da, iar uneori ne simţim ca şi cum am trece prin faţa ei, neavând cui să i-o spunem. Şi ca orice poveste într-o şi dintr-o viaţă de om, începem în viaţă de mai multe ori.
    Şi suntem eroii aurorali în lumea noastră, care începe cu noi.

  5. Suntem poveste si…de poveste, uneori.
    Sa ramana capitole intregi incorsetate in sufletul nostru, fara vreun „cititor” sau vreun „ascultator” patimas, aceasta e marea tragedie a existentei noastre…

    Bine ai venit pe pagina mea!
    Imi pare bine de cunostinta! 🙂

  6. qatalin a spus:

    Ca să ne afundăm şi mai mult în asemănări, eu întotdeauna mi-am dorit o soră – fapt ce m-a făcut să fiu mereu fascinat de prezenţa femeilor (anumitor femei). Atât de acut mi-am dorit o soră, încât în ultimii ani am ajuns de la a-mi dori „un băiat, doar băiat şi nimic altceva decât băiat”, până la a cocheta cu ideea de a avea (când o da Doamne-Doamne) o fată…
    Spui că te copleşesc? Ce să mai zic de mine?!… De când ne-am cunoscut, sunt uluit de tot – blog (cum arată, border, fotografii, până şi faptul că ai ales-o pe Audrey Hepburn la gravatar), felul cum scrii dar mai ales ceea ce scrii, felul tău de-a fi, ceea ce simţi şi cum simţi etc… Sunt de-a dreptul fascinat. Motivul pentru care intru pe blogul tău doar de vreo 10-15 ori pe zi, este că nu vrea să mă crezi vreun obsedat. 🙂 Nu că n-aş fi. :D))))))

  7. Cred ca mi-am gasit fratele despre care vorbeam mai devreme… 🙂 M-ai lasat fara cuvinte!!!

    • qatalin a spus:

      Dacă aş putea (de multe ori pe bună dreptate) să blamez Internet-ul pentru fluviul de lucruri negative pe care le aduce cu sine, am totuşi, în momente precum cel de faţă, motive să-i laud şi părţile bune, pentru că a reuşit să-mi înlesnească găsirea sorei după care am tânjit mult timp.

  8. leonard oprea: multumesc cu inima curata; an nou cu sanatate si fericire; vreau sa ne cunoastem/comunicam, via internet, deci, al meu e-mail: chapter17j/at/yahoo.com
    voi raspunde prompt si cu bucurie…/ nu, crede-ma, nu folosesc nicicum acest spatiu weordpress pentru a comunica/dialoga/confesa…

  9. Ai zis, așa să fie!! 🙂

  10. Oho…Superb citat!!

    “Tineretea se invata si, prin urmare, stralucita este acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate” (G. Calinescu).

    Si mie imi place sa analizez…- dar in special sa tac 🙂

Tu ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s