Etichete

, , , , ,

De când mama m-a făcut, locuiesc la parter. N-am de gând să mă lăbărțez acum, povestindu-vă peripețiile prin care a trecut la naștere Piticlonț :D, dar vreau în schimb să-mi șterg naibii WTF?!-ul de pe față. 😯

Trebuie să recunosc că am făcut multe fapte bune, datorită șansei de a sta la parter. Printre acestea se numără:

  • Memorat numărul de înmatriculare al unei mașini, al cărei șofer ochelarist, trecut de prima tinerețe, a ratat frâna și a izbit mașina parcată în mod regulamentar pe partea opusă, în timp ce dorea să iasă din parcare. Desigur, până să iau o foaie ca să notez numărul, pentru a-l da în gât pe afurisitul care n-a avut simțul răspunderii și a tăiat-o de la locul faptei :evil:, l-am și uitat. Dar știm cu toții că intenția contează…nu? Nu?! 🙄
  • Înveselit trei copchii care terminaseră orele și care păreau extrem de…constipați…, cântându-le de după perdea un ‘O sole miooooo‘ de toată frumusețea. 
  • Preluat rolul de psiholog într-o noapte, când doi pretenași s-or gândit să nu mă lase să pun geană pe geană și-și spuneau fel de fel de intimități sub geamul meu… 🙄
  • Oferit servicii foto/ video când am avut nunți pe scară. 
  • Spionat + identificat vinovatul în cazul mașinilor găsite zgâriate în parcare.

Și-or mai fi și altele, dar cică nu-i frumos să te lauzi singur. 😉 Amu, am văzut multe la viața mea…inclusiv așa ceva:

Omul-buda

Însă, dom’le, ce mi-a fost dat să văd ieri, le-ntrece pe toate. Un grup de fetișcane (să tot fi avut vreo unșpe-doișpe ani) a făcut un popas sub fereastra mea. Erau vreo cinci, însă una dintre ele mi-a captat atenția instantaneu. 

În timp ce cânta versurile M-a tot sunat, m-a tot sunat/ M-a sunat de-atâtea ori, de m-a luat de cap (versurile unei melodii pe care o auzisem la radio, dar al cărei videoclip l-am căutat abia ieri – mare greșeală! :|), se întrecea în mișcări deloc inocente, iar în privirea ei se ascundea ceva straniu. 

Acum, întrebare. Unde au dispărut copiii de altădată? Eu, la vârsta lor, mă jucam cu puța-n țărână și nu-mi pierdusem inocența din ochi, specifică vârstei naivității. Mă gândesc că poate voi avea și eu un copil odată. Ce-o să fac ca să-l păstrez ‘copil’? Îi ascund telecomanda, pentru a-l feri de astfel de exemple negative?!

Vai de capul părinților care încă mai au cap! 😕 Restul se pare că-și poartă closetul cu indiferență, în timp ce odraslele trag apa cât mai des, pentru a le spăla până și ultima bucățică de creier…

Anunțuri